Nu anii trec, ci noi trecem-
Abia născuți, deja-i la amiază;
Alergăm mult... de-odat, ' tăcem
Văzând ce iute se-nserează!

Nu viața-i dusă, noi ne-am dus,
Trăind ca robi, fără iubire-
De-abia când ne trezim la-apus,
Am mai cerși câteva zile.

Nu timpul zboară, noi zburăm-
El - mâine-o să revină iară.
Ne-oprim tărziu, când constatăm:
Ce repede se făcu` seară!

Nu clipa, iute, s-a sfârșit,
Noi ne-dreptăm spre apogeu-
De-abia când am îmbătrânit
L-am căuta pe Dumnezeu.

Nu zilele se duc în zbor,
Ci noi zburăm, pierduți, prin zile,
Prin viață -omul, călător,
Din calendar tot rupe file.

Nu iarna trece, vine iar,
Cum i-a sortit - El- Creatorul,
Cu-aceeași haină de cleștar-
Cel care trece este omul.

Nu ploaia-i gata - stropii cad
Ca să se-ntoarcă iar în ploaie,
Dar noi urcând pe-al lumii vad,
Intrăm in rai sau în văpaie.

Nu norii trec, se-ntorc pe cer
S-aducă ploaia, neaua, vântul...
Noi, însă, trecem, e-un mister,
Curând vom părăsi pământul.

Nu ceasul fuge, noi fugim-
El bate doar tic-tacul său
Să ne anunțe că murim
Și ne-ntâlnim cu Dumnezeu,

În Țara unde-i pururi "azi"-
Nu numeri ani, nu trece timpul,
N-o să ai lacrimi pe obraji,
N-o să-ți mai bată-n cap tictacul,

Nu va fi-n cer petic de nor...
Va lumina prea sfântul Soare
Prietene, nu-ți este dor
De Paradisu-n sărbătoare?

De-ai înțeles că-n lume tu
Ești trecător pe-acest pământ,
Împacă-te cu Domnu-acu
Nu știi când intri în mormânt!

Doar nu trec anii, cursu-și fac.
Când vezi în buletin ce scrie
Să-ți spui: Doamne, câți mi-au rămas
Până mă duci în veșnicie?

Nu, nu anii trec, ci noi - mi-e clar,
Ei schimbă doar numărătoarea...
Încearcă, până mai e har
Să-ți pregătești în cer intrarea!

Și-acum la cumpăna dintre-ani
Îndreaptă-ți fapta, gândul, pasul
Să ai curate-a tale mâini
În ziua când te-o cheama Domnul.

Amin!